Nu suntem singuri!

Intr-un mediu romanesc dominat mai mult decat oricand in ultimii 20 de ani de frica unei noi ere comuniste, si scaldat in mizerie, interese, furtisaguri, hotie, terfeliri in public, atat de persoane cat si simboluri, mai rasare din cand in cand o floare, o raza de speranta, o mica dovada ca nu ne-am pierdut personalitatea, spiritul, onoarea.

Aproape de “singular” este cazul maestrului Ion Caramitru, care s-a delimitat astazi de putoarea comunista, ce cu nu mult timp in urma a calcat, DIN NOU, simbolurile Romaniei in picioare.

“Nu cred in promisiunile, in actele si in originea acestor oameni care conduc astazi PSD. Ei sunt tarati de originea lor comunista si nu cred in moartea comunismului prin comunisti”

Nimic senzational, este doar un “mic element” in calea realizarii ideii marete a unui criminal ordinar, Ion Iliescu. Nimic deosebit, nu va fi nici macar stire. Care “Ion Caramitru” ? In casa lui Vantu si Voiculescu, cultura nu isi are locul, hotia e la loc de cinste. O sa ignorati, sau manipulati in modul vostru parsiv si ordinar,  fiecare element curat al acestei campanii, ce mai mult ca niciodata  a fost definita de mizerie.

Dar ce mai conteaza? Important este sa iasa shefu’

Domnule Caramitru, felicitari! Domnule Coposu, fie-ti tarana usoara…chiar si calcata de “nemernicii dracului”

“Dupa moartea lui Corneliu Coposu s-a ajuns la aceasta formula groteasca, aiuritor de parsiva de a se varsa in oala cea mare a fostilor comunisti”

Ati mai distrus o legenda, un simbol… Blestematilor!!!

Asa se simte resuscitatorul unei boli ce pare mai ucigatoare decat orice pandemie, un ordinar las, profitor, ascuns in spatele soacrei pe care nu a dat-o afara din casa…

La 20 de ani de la Revolutie, in fruntea unui partid pe care atata timp cat va scrie Iliescu, va sinonima cu COMUNISM, Mircea Geoana se simte multumit, si mai ales mandru de o reconciliere istorica

Umflat in pene, la propriu (prin atatea pacturi semnate), cat si la figurat, ascuns in spatele papusilor de ceara, modele de fals liberalism si moralitate (Antonescu), adoratorul presedintelui Obama in ale gesticularii a luat inca o data romanii de fraieri. Cat de prost trebuie sa fii, sa vii in orasul ce inca isi plange mortii ? Cat tupeu jegos iti trebuie, ce lectii de moralitate dai venind in orasul revolutiei pentru a semna un pact pentru Romania, cu sigiliul monstrului revolutiei, Ion Iliescu.

Ai dat dovada de o moralitate si o mandrie fara precedent, iesind pe usa din spate...Ca nu ai avut curajul sa iesi in fata oamenilor, si sa le spui inca o data “nemernicii dracului, voi astia de ati revolutionat tara”…inteleg, dar sa ai tupeul mai apoi sa faci un succes din asta ?

Il credeam pe Nastase vipera moralista, insa se pare ca incerci sa ii iei locul si la capitolul asta…

Ah da…de ce nu ai dat un sms la TVR, asa ca la Urziceni, sa spui ca “sunt si 3000 de revolutionari in tribune, si striga toti impotriva mea…”

Model JEGOS de moralitate romaneasca, asta esti!!!

Am urmarit astazi la televizor ce de intampla in Timisoara. Cu un ghem de ura si de neputinta ma uitam cu doi calai isi bateau joc de Ziua Nationala a Romaniei. In orasul in care au inceput sa se sparga lacatele comunismului, ei veneau sa faca pact cu Ciuhandu, un pact bazat pe promisiuni electorale.

Taranistul s-a manjit dand mana cu un comunist si cu un servitor de comunist, fara sa isi inchipuie ca in scurt timp timisorenii vor protesta pe strazi.

Tonul s-a dat domnilor, iar revolutia poate oricand sa bata la usa!

Protest in Bucuresti

In jur de 17.00 m-a anuntat un prieten ca se protesteaza in Piata Universitatii impotriva PSD-ului. Dupa jumatate de ora eram alaturi de cateva sute de oameni si strigam “Jos comunismul!”. Erau bucuresteni de toate varstele. Bucuresteni civilizati, multi imbracati la camasa. Venisera in grup sau singuri. Vorbeam intre noi ca si cum ne cunosteam deja.

Un profesor tinea in mana un afis pe care scria “Golan recidivist”. Ne-a povestit cum Revolutia si mineriada din 90 l-au prins in strada, cum a fost batut si cum a reusit sa scape pentru a nu fi omorat. Putea fi mort acum. A spus ca nu va inceta sa protesteze si sa isi riste viata daca e nevoie pentru a nu-i mai vedea pe Iliescu si ai lui la putere.

Iasi, Cluj, Brasov, Constanta, Galati, Oradea, Arad nu stati!

PSD-ul isi pune oamenii din partid sa protesteze. Pe cei contra lor nu i-a platit si nici chemat vreun partid.  Foametea cu care au infulecat din tara in ultimii 20 de ani ne-a indemnat sa strigam cat putem ca ne-am saturat.

Ne-am sufocat de mazga politica in care se scalda. De zambetele lor false si de parteneriatele si mai perfide. Si mai ales de tupeul de a vorbi despre demnitate, libertate, cinste, liniste si pace in conditiile in care sunt  sclavi ai unei plantatii de comunisti.

Asta am putut filma astazi cu telefonul meu deloc performant.  Sute de oameni cantau melodia ‘Vino Doamne’ a lui Vali Sterian.

89…sau cum ne place noua romanilor sa spunem “optshnoua”

Aveam doar noua ani, iar amintirile mele acum sunt legate de sunetul mitralierelor, de gaurile lasate in Liceul Unirea, in centrul orasului meu, si de bucuria de a-l vedea pe “salvatorul Romaniei” pe ecranul micului televizor ce reunea familia, seara de seara incepand cu ora 20.

Multa vreme mi-am adus aminte de ’89 prin emotiile lasate de imaginile din urma: Ion Iliescu ne asigura de indepartarea comunismului si de siguranta zilei de maine, iar aerul libertatii, al democratiei isi facea loc prin mijlocul gaurit simbolic al steagurilor unei noi Romanii. O singura alta emotie m-a insotit in toti acesti ani de speranta… durerea ca tatal meu a murit doar cateva luni inaintea revolutiei, fara sa inspire pentru o ultima oara aerul unei Romanii libere, curate, albastre.

Ma regasesc acum, dupa aproape 20 de ani, in tara care simbolizeaza renasterea postbelica, si lupta continua pentru libertate. Ei, nemtii, caci de ei e vorba, nu si-au uitat si nu si-au renegat niciodata istoria. Privind de aici, de la 2000 de kilometrii distanta, ma intreb … unde e istoria tarii mele?

Sunt derutat… o excursie prin tara  Moldovei in 2004, inainte de a lua decizia de a pleca din tara, mi-a risipit si ultimele sperante ca Romania anilor 2000 poate avea ceva din maretia, onoarea si frumusetea Romaniei de odinioara. Atunci mi-am spus pentru prima oara…”prietene, este nevoie de nu una, nu doua, ci poate de trei generatii ca sa incepem sa schimbam ceva cu adevarat in tara asta”

Privind astazi satira pseudo-politica ce mi se infatiseaza, nu pot decat sa constat ca umorul este la adresa noastra. Ma simt indepartat, ignorat, luat la misto, batjocorit, umilit. Credeam ca dezamagirea isi are limite, si ca locul ii poate fi luat de obisnuinta. Dar noi romanii, stim sa ducem totul la extrem, si poate un pic mai mult.

Umilinta propriului popor este o arta ce trebuie patentata. Daca celebrul Pinochio ar fi fost real, am fi fost o tara de nasosi. Pentru ca numai in tara minciunii si a rusinii, stanga este dreapta, si dreapta este stanga.

Insa, inainte de a ma intreba unde este credinta acestor oameni, unde le sunt valorile morale, increderea in familie, in generatiile viitoare, va intreb pe voi romanii…unde e “romanul din voi”?

De nenumarate ori am fost calcati in istorie, dar ne-am ridicat si ne-am revendicat neamul, pamantul, tara…de fiecare data. Pentru libertate au murit si s-au sacrificat zeci, sute, mii de romani.

Mi-au trebuit prea multi ani sa realizez ca diavolul are culoare rosie, si ca numele ii este Iliescu. Cat de rosie trebuie sa fie Romania, din nou, pentru a va trezi inca o data, si a izgoni pentru ultima data ciuma comunista ?

Dupa douazeci de ani, pot spune….”tata, nu ai pierdut mare lucru”. Dar peste 10 ani, vreau sa ii plang la mormant, si sa ii spun ca visul i s-a implinit.

Prea multe morminte isi asteapta visele, nu credeti?

Speranta moare ultima. Dar lupta ii da viata…